Indifferent de rolul social abordat de adult in cabinet – parinte, partener, pacient, intalnirea cu specialistul urmareste identificarea dificultatilor/ provocarilor curente din viata acestuia, in vederea stabilirii obiectivelor de lucru in situatia procesului de consiliere sau realizarea unei evaluari psihologice. Reteaua de suport existenta sau nu, complexitatea sarcinilor profesionale , natura problemelor emotionale intampinate in viata familiala sau de cuplu, obstacolele financiare/materiale sunt doar cateva dintre problemele cu care se confrunta adultii.

In calitate de parinti, suntem obisnuiti sa ne centram pe nevoile familiei, pe activarea unui stil de comunicare care la un moment dat nu mai este cel potrivit/adecvat in relatia cu partenerul sau cu copilul, determinand aparitia unor tensiuni sau conflicte care se accentueaza pe parcursul timpului. Ca partener ne identificam cu principiile asimilate in copilarie de la proprii parinti, pe care ulterior le transpunem in relatia de cuplu cu partenerul, avand asteptari nerealiste fata de acesta, asteptari care creaza tensiuni.

In postura de pacient, adultul se confrunta cu prejudecatiile bolii, cu prezenta sentimentelor de inutilitate si neputinta, cu schimbarea intereselor si hoby-lor personale, cu iesirea din campul muncii, situatie care determina inactivitate si instalarea depresiei.